Sa vezi si sa nu crezi…(bazat pe fapte reale)

Asta e cu dedicatie. “De la Fa minor”, cum ar spune Guta. E pentru toti cei care inca savureaza fiecare clipa a unei lupte de wrestling; pentru toti cei care cred ca tiganii borati si cocalarii care apar la “Tradati in dragoste”, “Nora pentru mama” si alte emisiuni de gen sunt intr-adevar niste oameni onesti, cu probleme conjugale; si nu in ultimul rand, pentru toti cei care au incredere in franele de Dacie (astfel cred ca toti cei pe care, din motive obiective,  nu i-am putut aminti in scurta enumeratie de mai sus, dar care se regasesc in una dintre categoriile omoloage celor anterior prezentate, au un motiv bun sa zambeasca si sa citeasca articolul).

Deci cum s-ar spune…”Solo!”

In liceu am dus o munca de convingere asidua cu unul dintre colegi pe tema luptelor de wrestling. Nu putea sa priceapa omu`ca nu sunt reale. Am facut noi (colegii dotati cu ceva mai mult mobilier la mansarda) analogii cu alte sporturi – cel mai elocvent exemplu fiind boxul, unde la sfarsitul meciului, cu toate manusile lor, boxerii sunt practic desfigurati. Nu, frate! Wrestling-ul e real! I-am explicat: e OK sa crezi in Mos Craciun, pana in clasa a 2a (cand iti dai seama ca scrisoarea trimisa in clasa I nu a primit raspuns, iar in loc de un PS3 ai primit un ou Kinder); e OK sa fii fan Death Metal + emo, pana in clasa a 8a (cand iti dai seama ca acum incepe viata adevarata si ar trebui sa fii prost sa te izolezi intr-o camera intunecoasa si sa contemplezi asupra celor 17000 de moduri in care ar fi dragut sa mori); asta e prima categorie – lucruri OK. Ce nu e OK, e sa fii un copil de 2m si 120kg care crede in wrestling. Si chiar si asta ar fi OK, daca e sa luam in considerare urmatorul exemplu…

Facultate. The real “land of choice” (sau time). Cica ne coacem la minte cu trecerea anilor. Cica povestea de mai sus chiar nu poate depasi era liceului. Si totusi… Zilele trecute eram la curs. [sunt student; la 2 facultati ]  Un coleg ne prezenta un material despre Statele Unite. Toate bune si frumoase, material interesant, pacat ca nu prea era nimeni interesat de el, pana in momentul in care pe un ton foarte hotarat, studentul afirma sus si tare cum ca PIB-ul SUA este de 15 miliarde $ pe an. In acel moment, tot randu` nostru (al carcotasilor) era ceva de genul: “Stai asa ca nu-i asa!”. Avand in vedere ca nu am acordat prea multa atentie proiectului, pana in acel punct, l-am rugat sa ne clarifice putin problema cu PIB-ul. El foarte relaxat, ne confirma cele auzite. I-am explicat si lui (vezi metodele de mai sus) cum ca nu prea e posibil asa ceva – e ca si cum am spune ca Bill Gates face cam cat 3 Americi puse cap la cap. Nu am prea stat la discutii pe tema asta, prezentarea a mers mai departe, insa mintea mea nu. Si dupa cateva minute am avut o revelatie: romanii sunt destepti. S-a facut mare valva pe tema imprumutului pe care Romania l-a primit de la FMI (12,95 miliarde de euro – de ce nu 13?). Multi au fost pro, mai multi contra, si pe buna dreptate cei cu contra: suntem deja in cacat, nu avem nevoie de un lopatar/vidanjor precum FMI care sa improaste cu rahat pe noi. Ceea ce nu au observat decat o mana de romani (printre care si colegul meu) e scopul acestui imprumut, care ar fi urmatorul: “Luam noi 12 miliarde si ceva de la FMI, facem o cheta prin tara pana la 15 miliarde, si cumparam dracu` America aia si pe Obama si sa vedem atunci CINE-I TATA LOR?!“.

Pac! Pac!