Cugetari din vacanta

Dupa cum ati observat, am facut din nou o pauza. Nu stiu care e cauza: inspiratia, timpul liber, lenea… Oricum, lumea inca era emotionata de la ultimul articol, colegii mei (cei care ma iubesc) il savurau cu placere si, spre surprinderea mea, acel articol a avut o primire foarte buna din partea lor – bineinteles, fata cu anticonceptionalele a fost figura reprezentativa a articolului, iar feedback-ul era de multe ori acelasi: “Chiar era una care-si numara anticoneptionalele?” sau “Cine-i aia care isi numara anticoneptionalele?”. Raspunsul meu era: “Da, frate, era! Nu vreau sa dau nume, ca nu-l stiu, da` ti-o arat afara cand iasa la tigara!”. Bineinteles, critica nu a intarziat sa apara – ii multumesc pe aceasta cale Corectorului, pe care il asteptam cu alte recenzii la fel de acide, insa de aceasta data ceva mai elaborate din punct de vedere gramatical. Si, ca tot veni vorba, intr-un comentariu ai remarcat faptul ca iti place sa-mi pun intrebari bla-bla… Intr-adevar, imi place. Fac asta de cand eram mic. Parintii mei erau innebuniti de atatea “De ce?”-uri, pentru ca ajungeau in punctul in care nu mai puteau sa-mi mai explice nimic… si n-o mai faceau. Dar ei isi permiteau, pentru ca sunt smecheri, sunt parintii mei. Acum pot sa pun intrebarea “De ce?” de cate ori vreau si majoritatea celor carora le-o adresez sunt nevoiti sa-mi raspunda. “De ce?” – o intrebare foarte buna – dupa parerea mea singura intrebare care ne face sa evoluam: fara ea, ne scriam articolele pe tablite de ceara, sau pe nisipul de la malul marii, nu pe blog. Inchei printr-un citat: “Totuşi, eu cred că dacă Dumnezeu nu vroia să gândeşti şi să ai întrebări te-ar fi făcut vită.” – Zamfy.

P.S.: Daca mai gasesti greseli gramaticale pe care ai de gand sa le corectezi, gandeste-te prima data ca-mi exercit licenta poetica, care mai inainte de Mihai Eminescu si de Creanga si de Caragiale purcede si taci dracu` si citeste in continuare. Amin! Am zis!

***

Si a fost post… Si a fost greu. A fost greu dupa ce am venit acasa. In Cluj nu tineam post. Nu neaparat din cauza ca nu vroiam, dar oricum ai baga mana la noi in frigider gasesti carne. Fetelor, voi stiti senzatia… Dar sa revenim… Desi nu am tinut post gen “fara lapte, carne, oua”, am tinut post cu scoala. Chiar cred ca scoala poate sa devina in anumite situatii un canon pe care l-ai putea primi la spovedanie. Am invatat la scoala ca dreptul de a nu fi torturat este un drept fundamental si nimeni poate sa-l ti-l incalce, nici macar cu acordul tau. Totusi, acest drept le este incalcat catorva zeci de oameni, in fiecare luni, de la ora 17, in Amfiteatrul Mare al Facultatii de Chimie. Ce-i drept, urmari fizice nu raman, ci doar sechele psihice. Dupa trei ore incepi sa te indoiesti de propria-ti sanatate mintala. Deci scoala = post => studentii sunt tineri intelectuali crestini. Si asa se justifica anuntul din Piata care suna cam asa: “Tanar intelectual si crestin, caut sa inchiriez un apartament bla-bla-bla.” Asta a fost la Cluj. Cand am venit acasa, situatia s-a complicat putin. Postul-scoala s-a transformat in post-regim. Toata ziua salate, fasole, cartofi – nu ma deranjeaza atat de mult mancarurile astea, dar toata lumea stie vorba batraneasca: “Cea mai buna leguma e carnea!” sau, cum o zis tiganu`, la inmormantare la tat-so: “Preotul: <<Odihneste Doamne robul tau in loc cu odihna, cu verdeata…>>, la care tiganu`: <<Cu carne parinte, nu cu verdeata. Cu carne, ca de verdeata o fost satul!>>”. Si uite asa, am tinut si postul cu verdeata si, cu siguranta, nu sunt singurul. In Vinerea Mare, la incojurat, si apoi Sambata, la Inviere, auzeai in multime cate un: “Abia astept sa vina duminica sa mananc!”. Oricum, parerea mea e ca prin post nu-ti demonstrezi credinta. Nu neg insa ca nu are niste efecte constructive: dupa o saptamana de verdeturi, chiar am savurat masa de Pasti. In legatura cu sarbatorile pascale mai am doua nelamuriri: 1.de ce toti profesorii si-au reprogramat cursurile din Vinerea Mare pentru o data anterioara? si 2. de ce atata agitatie in magazine, toata lumea cumpara tot, de parca ar veni sfarsitul lumii?.  1. Dupa cum am afirmat anterior, scoala este cel mai bun mod de a sta cuminte si a nu-ti face pacate, deci daca vrei sa fii bun in Vinerea Mare, du-te la scoala! Du-te si stai acolo atent si cu siguranta n-o sa pacatuiesti in niciun fel! 2. Chestia asta cu forfota din magazine de Pasti, cu supermarketuri deschise una-ntruna (non-stop) e cam trista, sincer. Si orice produs are de Pasti un iepuras si doua oua pe eticheta, incepand cu vopseaua de oua si pana la odorizantul de buda (WC). Oamenii se bat pe ultima bucata de miel, desi carnea de miel sincer nu e chiar atat de buna, iar majoritatea vor manca tot o pulpa de pui, din gramada de carne de pe masa. Si, trecand peste toate astea, un argument irefutabil impotriva ipocriziei care incolteste in capul tuturor de Paste este urmatorul: fratilor, stati chill – Pastile sunt ca extragerile la Loto – niciodata nu-s castigatoare, pentru tine, si intotdeauna o sa mai fie. Ce-i drept, nu saptamanal, dar totusi, nu cred ca mai e pentru nimeni o surpriza ca Hristos va invia si la anul – face asta de aproape 2000 de ani!!! Asa ca daca ati pierdut startul anul acesta nu-i bai. Mai aveti o sansa anul viitor! Si la anu`… si la anu`…

***

In alta ordine de idei, as vrea sa va vorbesc, scurt, ca sa nu fiu rautacios, despre o elvetianca. O elvetianca destul de rautacioasa, chiar daca fara intentie. E destul de trist sa inchei conversatia cu un baiat cu replica “Te las scurt!”. Adica cum “ma lasi scurt?”…? De ce nu ma lasa “lung”. Bineinteles, am certat-o si fata si-a dat seama de greseala impardonabila pe care a facut-o si a reformulat: “Te las lung!”. Asa mai merge. In concluzie, fetelor, nu lasati nici un baiat “scurt”! Noi nu apreciem chestia asta decat atunci cand mergem la frizerie.  Oricum…  trebuie s-o felicitam pe kinderitza in cauza, prima fata care stie sa geama in 8 limbi – e un mic geniu, plecata din tara pentru ca nu a mai suportat viata infecta de la periferia Blajului, crescuta in paradisul fiscal al Europei, in Tara Cantoanelor, cu iPhone si X5 (care dupa parerea ei e mai mare decat seria 7, dar nu e!) si trebuie sa-i uram un sincer si umed….pardon… calduros “La multi ani!” – fara indemnul tau cine stie cand mai scriam ceva pe blog. Esti mandra? Dedicatie speciala, fara numar, se stie!

***

In incheiere, asa cum v-am obisnuit, un scurt material video. Ceva ce m-a amuzat enorm zilele astea. Dupa cum stiti, a ars Janis-ul. Al doilea Janis, ala cu stufu`. Trist. Sunt multumit ca am petrecut acolo cu vreo saptamana inainte sa fie distrus. Si totusi, mai primesc invitatii in Janis. Chiar in seara asta am primit una. Suna cam asa: “Credeam ca ai chef sa iesim pe undeva. S-o ardem prin Janis…”. Genial, omule! Dar mai genial e tipul din filmulet. Atat de genial, incat daca dai Search pe YouTube dupa “apa minerala” n-o sa mai gasesti reclame cu Borsec, Roua, Perla Harghitei (Doamne ocroteste-i pe romani!), ci o sa-l gasiti pe el, cel care-si bea apa minerala.

]